Relevanța studierii mecanismului de dezvoltare a prostatitei cronice crește direct proporțional cu creșterea numărului de cazuri diagnosticate de boală. Se știe că prostatita cronică (PC) ocupă un loc de frunte în rândul bolilor urologice și este rezultatul influenței multor factori care fac parte integrantă din viața modernă (mediu social, ecologie, rezistență crescută a agenților patogeni la medicamentele antibacteriene).
Deoarece boala nu numai că afectează un procent din ce în ce mai mare din populația masculină, dar este și diagnosticată la o vârstă din ce în ce mai tânără, există adesea o atitudine destul de disprețuitoare față de problemă din partea medicilor care folosesc scheme de tratament formulate care nu pot duce la recuperare.
Ce este prostatita cronică
Diagnosticul prostatitei cronice (PC) combină o gamă destul de largă de procese patologice la nivelul glandei prostatei, manifestate sub forma unui proces inflamator cronic al țesuturilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre CP doar ca urmare a pătrunderii microorganismelor patogene în prostată, deoarece o astfel de vedere justifică încercările de a trata prostatita exclusiv cu ajutorul antibioticelor, care aproape niciodată nu aduce rezultate pozitive de durată.
Principalii factori care stau la baza dezvoltării patologiei pot fi considerați modificări complexe ale țesuturilor și, în consecință, abilitățile funcționale ale glandei, care sunt principalul motiv pentru dezvoltarea microflorei infecțioase. Prostatita cronică, într-o anumită măsură, este un diagnostic colectiv care combină mai mulți factori:
- Scăderea imunității.
- Procese stagnante în organele pelvine.
- Tulburări ale urodinamicii.
- Procese degenerative în parenchimul prostatic.
- Perturbare trofică.
- Procese inflamatorii.
Mecanismul de dezvoltare
Pătrunderea microflorei patogene într-o glanda prostatică sănătoasă este practic imposibil să provoace un proces inflamator, deoarece microflora prostatică are o anumită rezistență la agenții patogeni prezenți în uretră. Cu toate acestea, prezența unuia sau mai multor factori provocatori menționați mai sus duce la dezvoltarea inflamației persistente, însoțită de apariția unor formațiuni cicatrice (fibrotizare) sau zone de necroză.
Proliferarea țesutului conjunctiv în timpul formării cicatricilor determină stagnarea în acini (ductele care asigură secreția), agravând evoluția bolii. Necrotizarea țesutului duce la formarea unei cavități cavernoase, în care, pe lângă epiteliul mort, se acumulează secreții prostatice.
Astfel, principala cauză a dezvoltării CP nu este infecția, ci diferitele tulburări fiziologice care permit procesului inflamator să dobândească o formă cronică.
O altă trăsătură distinctivă a bolii care face diagnosticul dificil este frecvența curgerii. De regulă, sub influența factorilor externi sau a stării interne a corpului, are loc o schimbare periodică a intensității patologiei, în timpul căreia condițiile acute sunt înlocuite cu perioade de remisie.
Adesea, nu există doar o absență completă a simptomelor, ci și absența parametrilor de laborator care indică prezența infecției (de exemplu, globule albe). În ciuda rezultatelor pozitive, această afecțiune nu poate fi considerată o recuperare, deoarece toate tulburările fiziologice ale glandei au rămas neschimbate.
Motive
Principalele cauze ale tulburărilor circulatorii în organele pelvine și stagnării sângelui venos în glanda prostatică sunt:
- Așezat constant în poziție șezând.
- Hipotermie a întregului corp sau direct în zona pelviană.
- Constipație sistematică.
- Abstinența prelungită de la activități sexuale sau activitate sexuală excesivă.
- Prezența în organism a unei infecții cronice de orice localizare (sinuzită, bronșită).
- Activitate fizică excesivă însoțită de lipsa de somn sau odihnă, provocând suprimarea imunității.
- Un istoric de infecții urogenitale (gonoree, trichomoniază).
- Efecte toxice asupra organismului datorate consumului sistematic de băuturi alcoolice.
Prezența oricăreia dintre aceste cauze duce la apariția proceselor stagnante, la deteriorarea funcției excretoare a glandelor și la scăderea rezistenței celulare la boli, care contribuie la crearea condițiilor optime pentru proliferarea microorganismelor patogene în glanda prostatică.
Este posibil să se vindece prostatita cronică?
În ciuda disponibilității unei cantități mari de informații sistematice despre mecanismul de dezvoltare a PC, tratamentul lui este extrem de dificil și este una dintre principalele probleme în practica urologică modernă.
Datorită faptului că boala apare la fiecare pacient în parte după un model individual, în consecință, abordarea tratamentului trebuie să fie și individuală, ținând cont de toate modificările fiziologice care au avut loc în glanda prostatică.
Caracteristicile anatomice ale prostatei, care pot fi accesate fie prin uretra, fie prin rect, reduc semnificativ eficacitatea efectului terapeutic utilizat. În acest sens, pentru a obține un rezultat relativ stabil, este necesar un curs lung de terapie (de obicei câteva luni), timp în care pacientul trebuie să respecte cu strictețe toate cerințele medicului.
Din păcate, o vindecare completă poate fi realizată doar în 30 de cazuri din 100. Acest lucru se datorează în principal căutării târzii de ajutor medical, din cauza absenței îndelungate a simptomelor severe sau a evitării conștiente a procedurilor neplăcute de diagnostic și apoi terapeutic. De regulă, în momentul tratamentului, procesele atrofice din prostată sunt ireversibile și, chiar și cu un tratament pe termen lung, este posibilă eliminarea completă a simptomelor și obținerea unei remisiuni stabile, a cărei durată depinde de respectarea de către pacient a recomandărilor medicului.
Tratament
Complexul de măsuri utilizate în tratamentul CP include:
Terapie antibacteriană
Suprimarea activității microflorei bacteriene folosind antibiotice ar trebui efectuată numai după un set de teste de laborator, pe baza rezultatelor cărora este prescris cel mai eficient medicament.
De regulă, durata de administrare a antibioticelor este determinată de severitatea bolii și este de cel puțin 30 de zile. Este inacceptabilă întreruperea tratamentului, deoarece microorganismele rămase vor deveni rezistente la acest grup de medicamente și, ulterior, vor trebui înlocuite și un curs și mai lung. Când se tratează prostatita, se preferă antibioticele care au efect bactericid:
- Fluorochinolone;
- Azalide;
- Aminoglicozide;
- Tetracicline.
Dacă testele de laborator dezvăluie o natură specifică a infecției, de exemplu, trichomonaza sau originea virală a prostatitei, nitroimidazolii sau un medicament antiviral sunt prescriși în paralel cu antibioticele.
Utilizarea de antispastice și α-blocante
Scopul principal al utilizării medicamentelor din această serie este ameliorarea spasmelor la nivelul podelei pelvine, ceea ce ajută la creșterea aportului de sânge, la îmbunătățirea fluxului de urină și la reducerea durerii.
Laxative
Pentru a evita stresul excesiv asupra mușchilor pelvieni care apare în timpul defecării, este recomandabil să folosiți laxative, deoarece împingerea în timpul constipației poate agrava starea pacientului.
Fizioterapie
Una dintre cele mai comune metode de fizioterapie este masajul rectal al glandei prostatei. Efectul terapeutic al unui deget asupra prostatei, efectuat prin anus, este de a stoarce secreția infectată, care este ulterior excretată prin uretră.
În plus, în timpul masajului, alimentarea cu sânge a țesuturilor crește, ceea ce are un efect pozitiv asupra terapiei antibacteriene. Pentru a efectua masajul rectal al prostatei, se folosesc și următoarele metode fizioterapeutice:
- Simularea curentului electric.
- Termoterapie de înaltă frecvență.
- Terapie cu laser infrarosu.
Prevenirea
După stabilizarea stării, pacientul trebuie să respecte regulile care impun unele restricții asupra modului obișnuit de viață:
- Evitați procedurile de apă în rezervoare deschise și piscine.
- Consultați-vă cu medicul dumneavoastră în mod regulat.
- Opriți complet consumul de alcool.
- Aveți o viață sexuală regulată cu un partener.
Respectarea regulilor vă va permite să rămâneți în remisie cât mai mult timp posibil și să evitați exacerbările bolii.